Verificarea vârstei pe internet este o cortină de fum pentru a ne constrânge să folosim ID-uri digitale – The Expose

Verificarea vârstei internetului pentru conținutul web pentru adulți este o tendință internațională. De ce? Deoarece emiterea de ID-uri digitale nu va ajuta guvernul sau partenerii săi să-și urmărească agenda comună de supraveghere și control decât dacă oamenii pot fi obligați să le folosească. Așadar, legile care impun „verificarea vârstei” pentru accesul la conținutul de internet „adulți” sunt principalele încercări actuale de a legifera cerințele de identificare pentru accesul la internet.

Verificarea vârstei pentru conținutul pentru adulți este un cal de urmărire pentru controlul guvernamental complet, bazat pe conținut și personalizat, al accesului la internet.

De Edward Hasbrouck așa cum este publicat de Proiectul de identitate la 5 noiembrie 2024

Astăzi sunt alegeri în SUA. Dar nu trebuie să știm rezultatul lor pentru a prezice multe dintre ele probleme cu care The Identity Project și susținătorii și aliații noștri se vor confrunta în continuare în următorii ani. Pentru cât valorează, tot ce era pe noi agenda pentru prima administrație Obama, după alegerile din 2008, rămâne pe agenda noastră de astăzi.

Cel puțin din 11 septembrie 2001, atât în ​​administrația republicană, cât și în cea democrată de la Casa Albă, cererile de „Documentele tale, te rog!” au fost susținute de: (1) un consens bipartizan în Congres, (2) puterea de lobby a unui complex industrial de securitate internă în continuă creștere și (3) convergență malignă a intereselor între guverne care doresc să ne identifice pentru a urmăriți-ne, profilați-ne și controlați-ne în scopuri politice și corporații care doresc să ne identifice (sau să determine guvernul să ne oblige să ne identificăm) pentru a ne urmări și a ne profila în scopuri comerciale.

În starea post-11 septembrie de panică și judecată afectată de traume, a de facto „Excepție aeroportuară” de la Constituția SUA a fost instituită. Trauma socială din 9/11 rămâne în mare parte nediagnosticată, nerecunoscută și netratată. Până în prezent, continuă să interfereze cu elaborarea rațională a politicilor atât cu privire la călătoriile aeriene, cât și la cerințele de identitate.

Excepționalismul aeroportuar, greșit acceptat într-un moment de criză, nu a fost încă serios pus la îndoială în Congres. A fost normalizat ca parte a stării de „război pentru totdeauna.” A permis cererilor fără lege pentru pasagerii companiilor aeriene să prezinte un act de identitate, astfel încât (1) călătoriile fiecărei persoane să poată fi înregistrate într-un fișier de istoric de călătorie pe viață permanent menținut și partajat între guverne și partenerii lor privați și (2) secret, arbitrar, Listele extrajudiciare de blocare și algoritmii pot fi utilizați pentru a decide cine are și cine nu are dreptul să își exercite dreptul fundamental constituțional și uman la libertatea de mișcare.

Aceste mandate de identificare a călătoriilor și schemele de urmărire și control a călătoriilor pe care le permit au fost implementate pentru prima dată în SUA, în mare parte fără a se deranja să obțină aprobarea Congresului (deși, în mare parte, fără obiecții ale Congresului). De atunci au fost adoptate de Canadacel Uniunea Europeanăși în întreaga lume prin intermediul Consiliul de Securitate al ONU și afiliate ONU Organizația Aviației Civile Internaționale („ICAO”). Mandate similare de identificare și scheme de urmărire și control a călătoriilor au fost implementate simultan, dar oarecum independent (deși din motive la fel de maligne) în China – integrat cu schema de supraveghere, profilare și control a guvernului chinez „credit social” – și în alte țări.

Regimurile autoritare din tot spectrul au fost bucuroși să colaboreze cu SUA standarde globale – ignorarea și/sau pretenția de a depăși tratatele privind drepturile omului – pentru supraveghere obligatorie a activităților și mișcărilor indivizilor din întreaga lume.

Călătoriile au fost punctul de vârf al atacului de după 11 septembrie împotriva anonimatului. Vom continua să sprijinim legislatie și litigii pentru a ne proteja dreptul de a călători. Vom continua să expunem, să ne opunem și să încurajăm rezistența la restricțiile privind dreptul nostru de a călători, inclusiv dreptul nostru de a călători fără a prezenta actul de identitate sau a obține permisiunea guvernului.

Aspectele cheie ale acestei lupte din următorii câțiva ani – indiferent de rezultatul alegerilor de astăzi – vor fi probabil (1) impasul continuu dintre rezistența populară la Legea REAL-ID din 2005care a creat un nou baza de date națională de identitateși refuzul Congresului de a-și admite greșeala sau de a admite înfrângerea, prin abrogarea Actului REAL-ID și (2) încercarea continuă a guvernului de a denaturarea Actului REAL-ID ca a inclus o nouă cerință ca pasagerii companiilor aeriene să prezinte actul de identitate, chiar și în timp ce mii de oameni continuă să zboare fără legitimație în fiecare zi. Administrația pentru Securitatea Transporturilor („TSA”) este încă încercarea de a se sustrage sau a amâna în continuare luarea oricărei decizii clare asupra acestei probleme. Dar ar putea ajunge la un punct critic dacă și când TSA încearcă să înceapă să blocheze trecerea prin punctele de control din aeroporturi pentru pasagerii fără legitimație.

De asemenea, vom continua să ne opunem încercărilor de a extinde cerințele de identificare și urmărirea și controlul pe baza de identitate a călătorilor de la companiile aeriene la alte tipuri de transportatori comuni (Trenuri Amtrak, autobuze de lungă distanță, feriboturi, transport public etc.) și acces la spațiile și facilitățile publice.

Dar lumea fizică nu este singurul domeniu în care guvernele și partenerii lor de supraveghere doresc să ne identifice, astfel încât să ne poată urmări și controla mișcările. Internetul este deja următoarea frontieră în extinderea cerințelor de identificare, astfel încât accesul, activitățile și mișcările noastre în spațiile virtuale să poată fi monitorizate, înregistrate și controlate.

După cum am notat în articolul nostru anteriorTSA tocmai a lansat un efort pe scară largă, pe termen lung, pentru a determina statele să emită ID-uri și aplicații digitale standardizate bazate pe smartphone-uri, care vor fi utilizabile în scopuri care nu sunt legate de călătorie și interacțiuni „virtuale”, nu fizice.

Intenția, desigur, este ca aceste ID-uri și aplicații aprobate de TSA, în timp ce se presupune că sunt analogi digitale ale permise de conducereva deveni de facto licențe de utilizare a internetului. Acestea vor fi acordate, revocate și/sau restricționate în mod individual sau de grup mod arbitrar, secret, extrajudiciar că guvernul acordă sau refuză în prezent permisiunea de a călători prin listele sale de „fără zbor” și „selectați” și prin decizii algoritmice de interzicere a zborului în timp real.

Cum vor funcționa cerințele de identificare pe internet și de unde vor începe? Verificarea vârstei pentru conținutul pentru adulți este un cal de urmărire pentru controlul guvernamental complet, bazat pe conținut și personalizat, al accesului la internet.

Actualul vârf al încercărilor de a legifera cerințele de identificare pentru accesul la Internet ia forma unor legi care impun „verificarea vârstei” pentru accesul la conținutul de internet „adulți”.

Încercarea de a utiliza verificarea vârstei pentru conținutul web pentru adulți ca bază pentru cerințele de identificare pe internet este a tendinta nationala si internationala. Multe state din SUA au promulgat sau au în vedere legi ca aceasta.

O astfel de legislație a fost recent învins în California (cel puțin pentru anul acesta), dar Curtea de Apel al 5-lea Circuit recent (și greșit, noi și multe altele cred) a susținut o lege din Texas ca aceasta. Curtea Supremă a fost de acord să revizuiască această hotărârecu o argumentare orală programată pentru 15 ianuarie 2025. Dar rezultatul acelui caz rămâne incert. Chiar dacă această lege din Texas este anulată de Curtea Supremă, este probabil că legiuitorii vor continua să încerce să elaboreze o lege de verificare a vârstei pe care instanțele o vor aproba. Legislație similarăcare a solicitat obiecții similareeste pe rol în Parlamentul din Canada.

Conținutul „adulți” este un eufemism pentru conținut „legat de sex”. Acest conținut nu este neapărat obscen, pornografic, erotic sau inadecvat pentru minori. Adolescenții au nevoie de informații despre sexul sigur, sănătatea reproductivă, menstruație și controlul nașterii cel puțin până la pubertate, care este de obicei cu ani înainte de a împlini 18 ani și sunt considerați „adulti” în scopul acestor încercări bazate pe conținut de a restricționa accesul la internet pe baza de vârstă.

Nici aceste legi nu sunt cu adevărat despre verificarea vârstei. Indiferent dacă ar fi posibil să se înființeze un sistem prin care oamenii să poată furniza dovezi ale vârstei fără a se identifica individual, nu așa va funcționa în practică niciuna dintre schemele care sunt în prezent legiferate sau implementate. Pentru a-și verifica vârsta, fiecărui utilizator de internet i se va cere să furnizeze un identificator personal digital unic.

Pornografii infantili sunt stigmatizați din punct de vedere social, ceea ce îi face o țintă ideală pentru cei care doresc să depășească limitele restricțiilor permise din Constituție privind accesul la internet. Este un adagiu în rândul avocaților apărării penale că guvernul va căuta întotdeauna pe cei mai nesimțiți inculpați pentru a crea precedente care vor fi ulterior folosite împotriva unei clase mai largi de oameni mai populari. Am auzit asta cu ani în urmă de la întârziat Bill Kunstlerapărător al pariilor și co-fondator al Centrul pentru Drepturi Constituționale.

Prima legislație explicită „pre-crima” din SUA, de exemplu, a fost Bail Reform Act din 1984. Această lege, pentru prima dată, permitea reținerii unui inculpat care nu era încă condamnat pentru o infracțiune, nu pentru a asigura că vor apărea la judecată, dar pe baza previziunilor că ar fi „probabil” să comită o altă infracțiune nouă dacă vor fi eliberați pe cauțiune.

Acesta a fost și este un scandal. Dar cel primul test al acestei legi adus la Curtea Supremă implicat a Șeful mafiei și ucigaș cu contract – inculpați care puteau fi cu ușurință și au fost demonizati ca periculoși. Odată Curtea Supremă susținută Utilizarea arestării preventive înainte de crimă în acest caz, guvernul a început să o folosească împotriva a tot felul de inculpați în tot felul de cazuri. Astăzi, inculpații acuzați (dar nu încă condamnați) de infracțiuni politice non-violente sunt supuși în mod obișnuit arestării preventive fără cauțiune, încălcându-și în mod flagrant dreptul constituțional la o cauțiune rezonabilă.

Acum, „pornografia infantilă” și lipsa de simpatie publică față de abuzatorii de copii sunt folosite ca pană pentru a deschide o crăpătură în Primul Amendament, care poate fi mai târziu extinsă pentru a cuprinde toată lumea și tot conținutul de pe internet. Verificarea vârstei pentru conținutul pentru adulți este un cal de urmărire pentru controlul guvernamental complet, bazat pe conținut și personalizat, al accesului la internet.

Am văzut acest lucru cu cerințele de identitate pentru călătoriile cu avionul. Odată ce pasagerii companiilor aeriene au fost obligați (cel puțin în practică, deși nu prin lege) să prezinte actul de identitate și odată ce au fost puse în aplicare mecanismele de aplicare a regulilor algoritmice pentru să decidă dacă să acorde sau nu unei companii aeriene permisiunea de a emite o carte de îmbarcarea fost ușor să adăugați orice număr de reguli bazate pe liste și/sau pe profil la algoritm, la se aplică tuturor pasagerilor nu doar cei de pe o listă de „fără zbor” și să urmărească și să înregistreze călătoria fiecărei persoane.

În același mod, odată ce accesul la „pornografia infantilă” stigmatizată este restricționat, ne putem aștepta ca categoriile de conținut și de utilizatori cărora li se aplică aceste restricții se vor extinde constant, dacă neregulat. Scopul explicit al unora dintre organizațiile care dezvoltă și promovează standarde pentru verificarea vârstei online (adică cerințele de identificare pentru acces la internet) este să le vadă cât mai larg utilizat.

Dacă unei categorii de utilizatori îi este interzis să acceseze o anumită categorie de conținut, toți utilizatorii vor trebui să se identifice pentru a arăta că nu se află în categoria blocată a potențialilor utilizatori. Dacă categoriile sunt vagi, iar platformele sunt considerate răspunzătoare dacă permit accesul utilizatorilor interziși la conținutul interzis, cea mai sigură cale de acțiune pentru platforme va fi să solicite ID pentru acces la tot conținutul și să greșească pe partea refuzului accesului.

Rezultatul va fi un sistem ca cele din China și Arabia Saudităunde nu puteți obține o cartelă SIM fără a o conecta la un pașaport sau un act de identitate național, iar tot accesul la internet este legat de actul dvs. de identitate, autentificat în fișierul dvs. permanent și filtrat printr-un firewall guvernamental. Nu este regimul sub care vrem să trăim.

Credem că ar trebui să fim la fel de liberi să ne mișcăm pe internet ca și să ne deplasăm prin țară. Ca organizație nepartizană, vom continua să ne opunem cerințelor de identificare atât în ​​domeniul fizic, cât și în cel virtual – indiferent cine câștigă la oricare dintre alegerile de astăzi.