Piesa de opinie RT – SUA și Marea Britanie fac eforturi pentru război total pe toate fronturile |
Evenimentele din ultimele săptămâni au produs o zguduire bruscă în politica occidentală. Dintr-o letargie care începea să se strecoare în discursul american și occidental despre războiul din Ucraina, atacul Iranului asupra Israelului părea să fi avut brusc efectul de a-l trezi pe Ronald Reagan din mormântul său și de a duce la o creștere a neo-conservativismului asupra steroizilor, atât asupra steroizilor. malurile Atlanticului.
Președintele Camerei SUA, Mike Johnson, a făcut o întoarcere completă de 180 de grade și s-a autoproclamat a „Reagan Republican” adoptând o serie de proiecte de ajutoare pentru cheltuielile astronomice în străinătate pe care altfel le blocase luni de zile, în timp ce denunța o „axa raului.” Odată cu asta, un proiect de lege de interzicere a TikTok a apărut și de nicăieri și a fost semnat rapid în lege.
Apoi, Marea Britanie a decis să dedice Ucrainei cel mai mare pachet de ajutoare vreodată, prim-ministrul Rishi Sunak avertizând asupra unei „Axa statelor autoritare” şi amplificarea retoricii combative ideologic. În același timp, a fost apoi dezvăluit Biden a trimis în Ucraina rachete ATACMS cu rază lungă de 300 km în ciuda faptului că s-a angajat să nu facă acest lucru ani de zile, temându-se de escaladare. În cele din urmă, președintele UE, Ursula von der Leyen, a sporit brusc dramatic războiul economic împotriva Chinei, împingând Comisia Europeană să deschidă anchete cu privire la zeci de exporturi chineze. De unde exact toate astea?
Este aproape ca și cum SUA și aliații săi ar fi pus mâna pe tensiunile dintre Iran și Israel pentru a face acest lucru „lapte de var” și-au dublat o serie de obiective pentru care, altfel, își pierd sprijinul public, inclusiv războiul din Ucraina, dar și invazia Israelului în Gaza. Trebuie să ne întrebăm dacă atacul israelian asupra complexului iranian din Damasc, care a provocat răspunsul Teheranului, a fost în mod deliberat organizat, coordonat și planificat în acest scop. A servit obiectivului reciproc convenabil de a-i lăsa atât pe prim-ministrul Netanyahu, cât și pe guvernele occidentale să dezlege orice opoziție cu care s-ar fi confruntat altfel.
Ar trebui să fie foarte clar acum că puterile actuale, la Londra și Washington, nu au absolut nicio intenție să renunțe la războaiele pe care le-au provocat, în același timp, fac eforturi pentru un potențial al treilea cu China și par indiferente la consecințe, chiar dacă, de exemplu, războiul Israel-Gaza spulberă pretențiile de superioritate morală ale Occidentului. În fiecare caz, miza este foarte mare, politica externă occidentală în general a căpătat un caracter ideologic și de sumă foarte zero, care deplânge pierderea hegemoniei și încearcă să o mențină cu orice preț. Este reacționar în măsura în care nu are o viziune pentru îmbunătățirea lumii, dar vrea să recupereze lumea la felul în care era. Este un sentiment de drept și privilegiu care vrea să suprime o multipolaritate emergentă.
Din această cauză, a devenit imposibil pentru liderii occidentali să ia vreodată în considerare conceptul de compromis în aceste teatre respective și refuză în orice circumstanță să facă concesii care ar putea fi considerate strategice. Acest lucru a produs o poziție în care singurul rezultat pe care sunt dispuși să îl accepte în Ucraina este ceea ce consideră ei „Înfrângerea lui Putin” și au escaladat subtil de atunci, apropiindu-se tot mai mult de punctul în care a „război proxy” devine una directă în toate scopurile. Consilierii militari ai NATO sunt deja pe teren, iar atacurile ucrainene sunt ghidate de informațiile NATO sau chiar coordonate de amirali britanici.
Mass-media din Occident, în special în Marea Britanie (există mai multă disidență în SUA) se află efectiv în regim de război. BBC amplifică propaganda non-stop din Ucraina, susținând orice pretenție care va ajuta Kievul, indiferent de valoarea sau dovezile sale empirice, iar toate vocile disidenței au fost oprite. Pare evident că decizia poate fi luată de a risca un război complet cu Rusia, mai degrabă decât de a lua în considerare orice scenariu de negociere. Astfel, undele de șoc din saga Iran-Israel au fost folosite pentru a urmări o nouă și bruscă rundă de escaladare pe fiecare front, care nu ar fi putut fi susținută decât de viitoarele alegeri care se profilează atât în SUA, cât și în Marea Britanie.
Din această cauză, este corect să spunem că lumea se confruntă cu o perspectivă mai periculoasă și mai incertă decât în orice moment de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această generație actuală de lideri occidentali nu urmărește o mentalitate mai restrânsă și calculată, așa cum s-a văzut în cea mai mare parte a Războiului Rece, ci una agresivă și evanghelistică care nu preferă stabilitatea, ci afirmă hegemonia ca un drept absolut, deci mai asemănător cu un pre- 1914 lume. Din acest motiv, ar trebui să tragem concluzia că liderii occidentali nu caută cu adevărat să evite războiul, ci sunt pregătiți să-l îmbrățișeze dacă este necesar. Instituția militară britanică și mass-media au fost de mult timp făcând zgomote despre descriere. În SUA, dacă Joe Biden va câștiga realegerea, putem presupune că va escalada fără scuze pe fiecare front. Al Treilea Război Mondial nu mai este un spectru dramatizat de panică exagerată, ci o posibilitate reală care nu trebuie exclusă.
