Oficialii SUA admit că armele furnizate Kievului ar putea ajunge pe teritoriul Rusiei |
Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea Traduceți acest articol butonul de sub numele autorului.
Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate), click aici.
Urmareste-ne pe Instagram și Stare de nervozitate și abonați-vă la noastre Canalul Telegram. Simțiți-vă liber să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.
***
SUA insistă să escaladeze situația din Ucraina și să deterioreze criza globală de securitate. Pe 4 octombrie, guvernul SUA a anunțat un alt pachet de ajutoare militare pentru Kiev, evaluat la peste 625 de milioane de dolari. În ciuda faptului că țara se află într-o criză politică, socială și economică gravă, cu datoria publică depășind 30 de trilioane de dolari, sprijinirea regimului neo-nazist de la Kiev este prioritatea numărul unu a administrației nepopulare Biden.
Cu toate acestea, mai grav decât simplul act de a ajuta Ucraina este tipul de asistență care a fost oferit. În urmă cu câteva luni, SUA au început să trimită Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) M142 în Ucraina, ignorând mai multe solicitări ale Rusiei ca astfel de arme să nu fie furnizate Kievului. La acea vreme, oficialii americani au declarat că astfel de arme vor fi folosite de partenerii lor numai în limitele teritoriale ucrainene, fără a lovi ținte din Rusia.
Problema este că SUA nu recunosc suveranitatea Rusiei asupra regiunilor recent reintegrate și nici măcar asupra Crimeei, care în 2014 a fost admisă ca parte a Rusiei după ce voința populară în acest sens a fost atestată prin referendum. Cu asta, impasul rămâne: pentru SUA, armele pot fi folosite în întreaga limită teritorială pe care Kievul pretinde că o are, care include zonele rusești.
La scurt timp după anunțul ultimului pachet de ajutor de către guvernul Biden, adjunctul secretarului adjunct al Apărării al SUA pentru afaceri ruse, ucrainene și europene, Laura Coopera comentat cazul și a subliniat capacitatea armelor furnizate de a ajunge în Crimeea Rusă:
„Este evaluarea noastră cu GMLRS existent [Guided Multiple Launch Rocket System] capacitatea pe care o au pe HIMARS și pe care le oferim mai mult, cu acest pachet, că pot atinge marea majoritate a țintelor de pe câmpul de luptă, inclusiv Crimeea (…) [This package is] evaluat la 625 milioane USD [and] va contribui la satisfacerea nevoilor critice de apărare ale Ucrainei”.
Este bine cunoscut faptul că astfel de arme, în funcție de locul în care se află, ar putea ajunge în Crimeea. Ceea ce era de așteptat era dorința americanilor de a cere de la împuterniciții săi ucraineni o postură rațională, limitând utilizarea echipamentelor letale la zonele din teritoriul în litigiu. Crimeea nici măcar nu este o zonă de conflict, întrucât suveranitatea Rusiei în regiune a fost pacificată din 2014. Lovirea Crimeei, așa cum au făcut deja forțele ucrainene de mai multe ori și Rusia a ignorat-o pentru a evita escaladarea, este o ofensivă pe teritoriul Rusiei. Iar cuvintele lui Cooper în acest moment sună ca un fel de „autorizare” din partea Washingtonului ca acest tip de comportament să fie efectuat de Kiev.
De fapt, situația este mai gravă decât atât. Însăși justificarea acestui pachet recent a fost „nevoia” de a reacționa la referendumurile rusești, considerate de Occident drept o manevră ilegală. Acest lucru a fost confirmat de secretarul de stat Anthony Blinken însuși, care a comentat pachetul spunând:
„Evoluțiile recente din referendumurile simulate ale Rusiei și încercarea de anexare la noile dezvăluiri ale brutalității împotriva civililor pe teritoriul ucrainean controlat anterior de Rusia nu face decât să ne întărească hotărârea”.
În practică, declarațiile lui Cooper și Blinken nu fac decât să confirme că SUA nu vor respecta decizia populară a popoarelor acelor regiuni de a face parte din Rusia și, prin urmare, nu există nicio cerință din partea Washingtonului ca Kievul să își limiteze capacitatea de atac. . Bombardele împotriva Herson, Zaparozhye, Donețk, Lugansk și chiar Crimeea sunt „autorizate” și sunt chiar încurajate de Occident ca o modalitate de a pune capăt a ceea ce este considerat o „ocupație ilegală rusă”.
O atitudine mai flexibilă din partea Occidentului ar putea fi obținută dacă ar exista o dispoziție diplomatică. A nu avea recunoaștere nu înseamnă a permite bombardamentele și a încuraja destabilizarea. Ar fi absolut posibil ca Washingtonul, chiar nerecunoscând legitimitatea suveranității ruse în aceste regiuni, să împiedice Kievul să le bombardeze, doar pentru a evita o escaladare militară și mai mare. Cu toate acestea, pentru SUA și NATO, încetinirea conflictului și căutarea păcii nu au fost niciodată o prioritate. Occidentul pare cu adevărat pregătit să ducă luptele până la consecințele sale finale, atâta timp cât Rusia continuă să fie confruntă și atacată în toate modurile posibile.
Conflictul își schimbă radical natura din momentul în care Federația Rusă devine ținta atacurilor. Operațiunea militară specială de demilitarizare și denazificare a Ucrainei coexistă acum cu o operațiune de apărare teritorială a regiunilor care fac parte din Rusia. Protejarea integrității teritoriale este o prioritate de vârf pentru orice stat național și, cu siguranță, Moscova va lua toate măsurile necesare pentru a preveni bombardarea regiunilor sale reintegrate de regimurile străine.
*
Notă pentru cititori: dați clic pe butoanele de partajare de mai sus sau de mai jos. Urmărește-ne pe Instagram și Twitter și abonează-te la canalul nostru Telegram. Simțiți-vă liber să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.
Lucas Leiroz este cercetător în științe sociale la Universitatea Federală Rurală din Rio de Janeiro; consultant geopolitic. Îl poți urmări pe Lucas Stare de nervozitate și Telegramă.
Imaginea prezentată este de Monica King, licențiată sub Public Domain
