Netanyahu a dus Israelul în abis

Cercetare globală

Richard Silverstein

Israelul s-a prăbușit în haos virtual în weekend, după Ministrul Apărării Yoav Gallant făcut o dramatică adresă televizată către națiune, în care se cere Prim-ministrul Benjamin Netanyahu să suspende guvernul său planul politic al extremiștilor.

El a remarcat, printre altele, că armata era într-o revoltă deschisă împotriva agenda legislativă draconiană.

Propunerile guvernului cer eliminarea dreptului Curții Supreme de revizuire a legislației Knesset; numirea judecătorilor de către eșalonul politic, mai degrabă decât de către un organism independent; încetarea dreptului procurorului general de a determina dacă un prim-ministru era apt pentru funcții (Netanyahu ar fi considerat inapt dacă va fi condamnat pentru oricare dintre acuzațiile de corupție cu care se confruntă, pe care îl neagă, la proces); și permisiunea guvernului de a ignora o hotărâre a procurorului general care determină că legislația încalcă a lui Israel legi de bază.

Aceste propuneri au fost elaborate de un think tank extremist libertarian, Forumul de politici Kohelet. Nu numai că a scris proiectele de lege prezentate Knesset-ului, ci a redactat discursuri și articole de opinie ale miniștrilor și deputaților care le susțin.

Kohelet este finanțat de american Miliardarii evrei Arthur Dantchik și Jeffrey Yass, acesta din urmă dintre cei mai mari donatori la Partidul Republican din SUA.

În discursul său TV, Gallant l-a îndemnat pe Netanyahu să suspende planurile și să inițieze negocieri cu opoziția pentru a ajunge la un compromis politic. În 24 de ore, Netanyahu a aderat la cel mai virulent dintre miniștrii săi, Itamar Ben-Gvir, care a scris pe Twitter că ar trebui să-l concedieze pe Gallant. Hei a făcut-o la câteva ore de la discurs.

Reacție furioasă a publicului

Reacția publicului a fost aproape imediată și furioasă. În demonstrațiile anterioare, protestatarii s-au adunat pe străzile și piețele publice majore, Tel Aviv oferind cea mai mare mulțime. Un număr mic ar migra către autostrada Ayalon din apropiere, o șosea majoră care străbate orașul, unde ar bloca traficul. Poliția ar încerca să prevină astfel de blocaje, limitând activiștii pe străzile orașului.

Duminică seara s-au desprins mănușile. Peste 100.000 de israelieni au mărșăluit direct spre autostradă. Erau cu de către poliția călare care i-a încărcat și i-a bătut cu stâlpi lungi. Unii protestatari au acuzat poliția călare, aducându-i înapoi. Alții din mulțime au țipat: „Rușine! Rușine!”

Alte mii de oameni au convergit spre reședința guvernamentală a lui Netanyahu de pe strada Balfour din Ierusalim, unde au încercat să doboare barierele de securitate din jurul clădirii. Au avut loc demonstrații în 150 de locații din toată țara. De asemenea, autostrăzile majore din afara Tel Avivului au fost blocate, iar protestatarii au aprins focuri pentru a-și exprima furia. Toate universitățile au anunțat că sunt în grevă în semn de protest.

Una dintre cele mai dăunătoare potențiale dezertări a fost avocatul lui Netanyahu, reprezentându-l într-una dintre cele patru acuzații de corupție cu care se confruntă, care a avertizat că dacă nu va fi oprită legislația, el va înceta să-l reprezinte.

Acest lucru l-a lovit pe premier într-una dintre cele mai vulnerabile locuri ale sale. Singurul lucru de care îi pasă este supraviețuirea politică. Pierderea avocatului l-ar pune în pericol politic, deoarece o condamnare aproape sigur l-ar forța să demisioneze din funcție. Odată ce nu va mai fi liderul țării, nu va fi în măsură să adopte legislația necesară pentru a preveni condamnarea sa. El trebuie să rămână la putere pentru a se proteja de închisoare.

Într-un discurs rostit protestatarilor, liderul sindicatului din țară, Histadrut, a avertizat că plănuiește o grevă generală la nivel național. „Aceasta este țara cetățenilor, a tuturor cetățenilor săi. Nu din Forumul Kohelet!”, a declarat preşedintele Arnon Bar-David într-un discurs dramatic.

„Nu vom permite coborârea țării în abis… Dacă legislația nu este oprită, de aici mergem la o grevă generală în Israel”.

Înclinându-se la presiune

Ca fost general și actual ministru al apărării, Gallant cunoștea părerile predominante ale ofițerilor săi. Propriul său șef de cabinet i-a spus că ofițerii sunt într-o revoltă aproape deschisă în legătură cu agenda coaliției de guvernare. Sute de persoane au semnat declarații publice refuzul taxei de rezervă. Chiar și ofițerii în serviciu activ și-au luat un astfel de angajament.

Gallant a acționat pentru că a înțeles că Israelul trebuie să aibă o armată solidă. Când există disensiuni în rânduri, țara nu își poate proteja cetățenii – ca să nu mai vorbim de faptul că armata israeliană este cea mai importantă instituție unificatoare din țară.

Ea definește identitatea israeliană și majoritatea cetățenilor servesc în ea. Pentru mulți israelieni, armata și statul nu se pot distinge. Din acest motiv, Gallant și-a definit loialitatea față de stat prin intermediul armatei. Dacă armata nu este la guvern, atunci acesta din urmă nu poate sau nu ar trebui să funcționeze.

Odată cu concedierea sa, fostul ministru a devenit un erou pentru milioanele de israelieni care se opun a ceea ce ei numesc guvernarea schimbării regimului. Netanyahu, în mod normal un tactician politic isteț, nu numai că și-a creat un rival, dar i-a oferit o platformă uriașă și vizibilitate politică. Fără îndoială, Gallant va deveni acum un jucător cheie în determinarea unei căi de urmat (dacă există una).

Premierul este cunoscut pentru că este un jucător politic prudent. Aproape vreodată stă direct în vânt, preferând să facă zig și zag în timp ce se adaptează la curentele politice. Fiind în formă, după ce l-a concediat pe Gallant, Netanyahu a mai aruncat o bombă, cu Haaretz raportare că plănuia să anunţe luni suspendarea programului legislativ de extremă dreapta.

După ce Gallant a pus mănușa, alți parlamentari seniori Likud și-au exprimat sprijinul. Fostul ambasador israelian în SUA, Ron Dermer, poate cel mai apropiat consilier al premierului și numit adesea „creierul lui Bibi”, l-a îndemnat la compromis.

De fapt, el se înclină în fața inevitabilului. Cu națiunea în rebeliune deschisă, fie căde guvernul său, fie trebuie să renunțe și să cedeze cererilor protestatarilor.

În mod ironic, principalul incendiar al guvernului, Bezalel Smotrich, ministrul așezărilor, l-a îndemnat pe Netanyahu să țină ferm, avertizând că națiunea va coborî în „anarhie” și „violență”. Aparent, el nu s-a uitat la televizor sau nu s-a plimbat pe străzile vreunui oraș important israelian.

Nu e timp de sărbătorit

Dar nu este încă timpul ca israelienii să sărbătorească. Netanyahu vorbește ușor și promite cu o mână și ia cu cealaltă. Nu este încă clar care este natura retragerii sale strategice.

Mai departe, MK Yariv Levin, arhitectul pachetului legislativ al guvernului, a amenințat că va demisiona dacă va fi aruncat. Premierul are doar o majoritate de patru locuri. Nu își permite să piardă un personaj cheie precum Levin, pentru că probabil alții l-ar sprijini și ar abandona coaliția.

Poate că premierul a cedat. Dar ca tactician, el știe că o retragere strategică i-ar putea păcăli pe adversarii săi, făcându-i să creadă că au câștigat o bătălie. Amânându-i într-un fals sentiment de victorie, Netanyahu își păstrează posibilitatea de a organiza un contraatac.

În timp ce primul act s-a încheiat, cu siguranță va fi mult mai multă dramă de urmat înainte ca această poveste să se încheie.

Imagine: Israelienii blochează autostrada Ayalon în timpul unui protest împotriva revizuirii judiciare planificate de guvernul israelian, Tel Aviv, 26 martie 2023. (Tomer Neuberg/Flash90) Sursă

Articol original: https://www.globalresearch.ca/netanyahu-has-taken-israel-abyss-what-is-his-exit-strategy/5813834