
Ministerul Adevărului al UE
TruthUnmuted.com | Jesse Smith
Fundația RAIR | rairfoundation.com
Într-o mișcare înfiorătoare care se citește ca o pagină din a lui Orwell 1984Uniunea Europeană își oficializează rolul de gardian al informațiilor prin crearea unui „Centr de analiză și schimb de informații” în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE). Scopul declarat? Pentru a combate așa-numitele campanii de „dezinformare” de la actori străini precum Rusia și China. Dar nu vă înșelați – nu este vorba despre protejarea adevărului sau a democrației. Este o încercare nespusă a elitei globaliste a UE de a controla opoziția față de narațiuni, de a reduce disidența și de a remodela opinia publică pentru a se alinia la propria agendă.
Un văl de legitimitate pentru cenzura autoritară
Șeful politicii externe al UE, Josep Borrell a acoperit inițiativa cu o retorică nobilă, declarând că dezinformarea subminează democrația prin distorsionarea percepției publice. Potrivit lui Borrell, democrația nu poate funcționa dacă cetățenii nu au acces la informații „corecte” – definite, desigur, chiar de instituțiile care beneficiază cel mai mult de acest aparat de cenzură.
Sub pretextul protejării democrației, UE s-a poziționat ca arbitru al adevărului. Această platformă centralizată urmărește să monitorizeze, să analizeze și să contracareze informațiile „manipulate” în timp real, coordonând cu ONG-urile, statele membre și agențiile de securitate cibernetică. În realitate, această infrastructură riscă să devină o armă pentru jurnalismul independent rigid, vocile disidente și orice narațiune care provoacă pozițiile politice ale UE.
Armarea acuzațiilor de dezinformare
Discursul lui Borrell descrie o imagine vie a unei lumi în haos, în care actorii ruși și chinezi duc un război informațional pentru a destabiliza democrațiile. Acest lucru poate fi și adevărat. Dar retorica unei „amenințări existențiale” servește un dublu scop: justifică intervenții ample în peisajul media, în timp ce abate atenția de la propriile eșecuri ale UE. De la creșterea inflației și a crizelor energetice până la nemulțumirea publică cu privire la politicile Ucrainei, blamând „manipularea străină” îndepărtează în mod convenabil responsabilitatea de la Bruxelles.
În plus, UE a interzis deja instituțiile de presă de stat ruse precum RT și Sputnik sub pretextul de a combate propaganda. Aceste acțiuni, departe de a favoriza transparența, reprezintă un precedent periculos: cenzura mascată în protecție.
Un nou val de totalitarism digital
Recunoașterea lui Borrell că campaniile de dezinformare preced războiul din Ucraina este deosebit de revelatoare. El leagă aceste eforturi de narațiunile anterioare, cum ar fi scepticismul în timpul pandemiei de COVID-19. Prin încadrarea „luptei pentru narațiune” ca pe o bătălie continuă, UE justifică supravegherea și reglementarea în continuă extindere a platformelor online și făcând presiuni pe companii precum Twitter să se alinieze la obiectivele sale. Această centralizare a controlului asupra spațiilor digitale amenință să erodeze libertățile de exprimare și accesul la diverse puncte de vedere.
Țintele adevărate: tu și cu mine
În timp ce UE pretinde că luptă împotriva „actorilor străini”, concentrarea sa pe „toxicitatea” în informații deschide ușa pentru controlul disidenței interne. Limbajul combaterii „opțiunilor părtinitoare” și al asigurării „calității informațiilor” este o justificare subțire acoperită pentru ingineria narativă. Dacă informațiile care sunt în contradicție cu viziunea UE asupra lumii sunt considerate „toxice”, cât timp înainte ca cetățenii obișnuiți să devină ținta cenzurii? Cât timp înainte ca criticii politicilor UE să fie etichetați agenți ai „dezinformarii”?
Implicațiile globale
Aceasta nu este doar o problemă a UE. Crearea unei legături de schimb de informații cu acoperire globală înseamnă că poliția ideologică a UE se va răspândi cu mult dincolo de granițele sale. Prin colaborarea cu parteneri africani, latino-americani și asiatici, UE își exportă modelul de cenzură în țările cu democrații fragile, subminând tocmai principiile pe care pretinde că le apără.
Un apel la rezistență
Înființarea acestui așa-numit Minister al Adevărului marchează o escaladare terifiantă a războiului UE împotriva libertății de exprimare. Expune agenda globalistă pentru ceea ce este cu adevărat: un efort coordonat de a centraliza puterea, de a suprima disidența și de a controla narațiunea cu orice preț.
Trebuie să respingem acest atac asupra libertăților noastre fundamentale. Capacitatea de a pune la îndoială, critica și explora puncte de vedere alternative este baza oricărei democrații funcționale. Dacă permitem UE să dicteze ceea ce constituie „adevăr”, le dăm cheile minții noastre, ale alegerilor noastre și ale viitorului nostru.
Aceasta nu este doar o bătălie împotriva cenzurii – este o bătălie pentru sufletul civilizației noastre. Vom accepta un viitor în care birocrații nealeși decid ce putem gândi, spune și crede? Sau vom rămâne ferm împotriva acestei tiranii târâtoare și vom cere revenirea la libertate și transparență?
Sursă: https://rairfoundation.com/eus-ministry-truth-globalist-power-grab-disguised-as/
Articol original: https://truthunmuted.org/the-eus-ministry-of-truth-a-globalist-power-grab-disguised-as-a-fight-against-disinformation/