
Integritate compromisă: Profesioniștii medicali nu au reușit să mențină etica și libertățile în timpul Covid
Pandemia Covid a expus ușurința cu care societățile democratice pot abandona principiile etice și drepturile omului sub frică colectivă, cu un răspuns determinat mai mult de impulsuri autoritare decât de știință.
Profesia medicală nu a reușit să -și păstreze principiile etice, mulți medici și organisme medicale complicate în aplicarea politicilor guvernamentale care au ignorat autonomia pacientului și integritatea științifică.
Pentru a recupera etica și libertatea, profesia medicală și societatea trebuie să spună adevărul puterii și să apere principiile precum consimțământul informat, autonomia pacientului și discursul științific gratuit.
Să nu pierdem legătura … Guvernul și tehnologia dvs. mare încearcă în mod activ să cenzureze informațiile raportate de Expune pentru a -și servi propriile nevoi. Abonați -vă acum pentru a vă asigura că primiți cele mai recente știri necenzurate În căsuța de e -mail …
Următoarele au fost publicate inițial de Spectator Australia. Articolul este scris de Dr. Andrew McIntyre, care este un consultant australian gastroenterolog și Kara Thomas, care este secretarul Societății Profesioniștilor Medicali din Australia.
Pandemia Covid va fi amintită nu numai ca o criză de sănătate publică [no, not really unless we’re referring to the aftermath of the covid “vaccines”] dar ca un eșec moral profund [definitely]. Acesta a expus ușurința terifiantă cu care societățile democratice pot abandona principiile etice, drepturile omului și decența medicală de bază sub vraja fricii colective. Răspunsul la Covid a fost mai puțin un triumf al științei decât o capitulare a impulsurilor autoritare, activată nu atât de tiranii, cât de lașitatea morală a profesioniștilor încredințați să protejeze binele public – în special elita medicală.
Banalitatea complicității: slăbiciunea depășește motivul
Noțiunea lui Hannah Arendt despre „banalitatea răului”Oferă un cadru înfiorător prin care să vizualizeze răspunsul pandemic. Nu a fost o malefică excesivă cea care a alimentat blocajele, mandatele și cenzura, ci respectarea pasivă a birocraților, medicilor, avocaților și politicienilor – oameni obișnuiți în poziții de autoritate care nu au reușit să gândească critic, să se întrebe, să acționeze. Frica a înlocuit motivul – dacă frica de către herus, frica de costuri personale de întrebare. DISTENSIUNEA tăcută.
Puterile de urgență, destinate crizelor pe termen scurt, au devenit instrumente de control normalizate. Au fost impuse blocaje dure, interdicții de călătorie și mandate de vaccin experimental, cu o nesocotire deosebită pentru drepturile și dezbaterea științifică a oamenilor. Cei care au pus sub semnul întrebării măsurile au fost frământați, cenzurați sau distrusi profesional. Societățile care au pretins să aprecieze libertatea și procesul cuvenit, în schimb, au încurajat o atmosferă de frică, suprimare și ascultare oarbă – repere ale totalitarismului.
Instituții medicale: trădarea eticii și a lașității în conducere
Poate că nicăieri nu a fost mai evident această prăbușire morală decât în cadrul profesiei medicale. Încărcat cu susținerea principiilor sacre ale consimțământului informat, autonomiei pacientului și integrității științifice, medicii și organismele medicale au eșuat în mare parte. Organismele profesionale și colegiile de specialitate, nu numai că au refuzat să pună la îndoială politicile guvernamentale, dar le -au aplicat activ – abandonând ancheta critică și cu aceasta, pacienții lor și publicul.
În loc să -și convoace propriile panouri de experți independenți pentru a examina probele și a ghida politica – ca fiind Medicii împotriva mandatelor Coaliția i -a îndemnat să facă – aceste corpuri de vârf s -au prăbușit sub presiunea birocrațiilor și autorităților de reglementare a sănătății publice. Tăcerea lor sau, mai rău, complicitatea activă a eliminat orice aspect de conducere etică. Profesioniștii medicali care au îndrăznit să pună la îndoială mandatele de vaccinuri, daunele de blocare sau cenzura au fost înrădăcinate, amenințate și adesea distruse profesional – asigurându -se că adevărul în sine a fost condus în subteran.
Acesta a fost un moment care a cerut curaj moral și anchetă științifică și clinică. Cu toate acestea, confruntat cu riscuri de carieră și ostracism social, cea mai mare parte a unității medicale – în loc să examineze dovezile științifice emergente, citind rapoarte guvernamentale precum TGA ‘Raport de evaluare nonclinică BNT162B2 [mRNA] vaccinul covid (comirnatytm)„, diferitele auspars TGA (de exemplu,”Raport de evaluare publică australiană pentru BNT162B2 (ARNm)‘sau’ ‘PF-07302048 (BNT162B2) primit prin 28-Feb-2021‘) – a ales în schimb să urmeze fără îndoială orientările guvernamentale. Rezultatul nu a fost doar un eșec profesional, ci o trădare a încrederii publice care va reverbera în anii următori.
Asaltul asupra drepturilor omului
Așa cum se arată în raportul Comisiei pentru Drepturile Omului Australian ”Daune colaterale–, Răspunsul pandemic a călcat drepturile fundamentale care formează baza societății democratice: libertatea de mișcare, autonomia corporală, libertatea de exprimare și adunare.
Autoritățile au impus politici de pătură fără a ține cont de proporționalitate sau circumstanțe individuale, erodând principiul potrivit căruia drepturile pot fi reduse doar atunci când este necesar și justificat. Mângâierea fricii au înlocuit măsurile echilibrate de discursuri și de supraveghere extinse sub pretextul „sănătății publice”. Setul precedent din timpul lui Covid pare să fi lăsat societățile democratice să se târască la marginea unui viitor distopic, unde libertatea individuală este pentru totdeauna subordonată decretului birocratic.
Mattias Desmet, Iain McGilchrist și nevoia de a vorbi adevărul
Ce explică acest eșec moral în masă? Psihologul Mattias Desmet, în activitatea sa privind formarea în masă, avertizează modul în care societățile strânse de frică și izolare devin vulnerabile la controlul autoritar, deoarece populațiile caută securitate falsă în conformitate. Desmet susține că antidotul la fluaj totalitar este actul simplu, dar dificil Vorbind adevărul – ruperea hipnozei colective prin disidența curajoasă.
În mod similar, filosoful Iain McGilchrist, în explorarea creierului împărțit și pierderea sensului în viața modernă, avertizează împotriva unei societăți dominate de gândirea îngustă și birocratică „stânga-creier” care devalorizează complexitatea umană și judecata morală. Apelul său recent la adevăr subliniază că recuperarea libertății și demnității necesită o trezire a conștiinței și imaginației – o dorință de a vedea dincolo de logica mecanică, utilitară, care a stat la baza răspunsului pandemic.
Împreună, Desmet și McGilchrist Oferiți o foaie de parcurs din ceața morală: vorbiți adevărul cu îndrăzneală, gândiți-vă liber și restabiliți etica centrată pe om în fața dezumanizantei birocrației.
Un apel la profesia medicală: redescoperirea curajului moral
Dacă medicamentul trebuie să -și recupereze sufletul, medicii trebuie să se ridice ca apărători ai umanității, nu ca executori ai decretelor de stat. Acest lucru cere:
- Angajamentul fără compromisuri față de consimțământul informat: Medicii trebuie să se asigure că pacienții sunt pe deplin conștienți de riscuri și beneficii și de împuterniciți să își facă propriile alegeri – fără constrângere. Urmarea liniilor directoare guvernamentale nu este un înlocuitor pentru judecata clinică personală și raționamentul etic.
- Protecția acerbă a autonomiei pacientului: relația sacră a medicului-pacient trebuie să fie protejată de interferența politică și birocratică. Medicii servesc pacienți – nu statul.
- Curajul de a contesta politicile neetice: Medicina necesită vitejie morală. Medicii trebuie să vorbească împotriva politicilor care dăunează pacienților sau încalcă drepturile, chiar și la costuri personale.
- Apărarea discursului științific gratuit: dezbaterea deschisă și disidența sunt esențiale pentru progresul medical. Stiful de voci contrare în timpul pandemiei este un pericol profund pentru știință și sănătatea publică.
- Îngrijire individualizată și plină de compasiune: Medicii trebuie să reziste la politicile de sănătate publică dezumanizante, cu dimensiuni unice. Medicina este o artă de îngrijire individuală, nu un instrument contondent al statului.
Concluzie: Reclamarea eticii și libertății
Pandemia a expus fragilitatea șocantă a eticii medicale și a libertăților civile. Frica, conformitatea și lașitatea au deschis calea pentru supraalimentarea guvernului fără precedent și trădarea pacienților. Dar a oferit și un apel crucial de trezire.
Acum este momentul ca profesia medicală – și societatea în ansamblu – să se confrunte cu eșecurile sale, să -și reafirme angajamentul față de adevăr, etică și demnitate umană. Respectând Desmet și McGilchrist, calea înainte începe cu curajul de a spune adevărul în fața puterii-de a revendica medicina ca o profesie nobilă dedicată nu capriciilor guvernelor, ci a bunăstării indivizilor.
Arcul moral al medicinei – și al societății – se poate apleca spre dreptate. Medicii trebuie să-și recupereze locul ca vindecători adevărați, ghidați de principiile medicamentului etic, bazat pe dovezi, mai degrabă decât să rămână simpli consumatori de fișe de înșelăciune, sponsorizate de farmaceutic, și orientări guvernamentale, care nu au validarea riguroasă pe care o solicită profesia. Dar acest lucru se poate întâmpla numai dacă cei încredințați de grija altora sunt dispuși să se ridice, să vorbească și să reziste la fluajul lent al controlului totalitar. Știința, așa cum a observat celebrul Richard Feynman, „este credința în ignoranța experților” – O amintire că adevărata știință prosperă la interogare, nu la ascultare oarbă.
Imagine prezentată preluată din ‘5 videoclipuri ale asistenților medicali dansatori devin viral pentru a sărbători pacienții cu COVID-19 recuperați‘și’Poate răni profesia de „asistenți medicali ai lui Tiktok?
