Globaliștii lansează un nou atac asupra aprovizionării cu alimente și amenință să distrugă agricultura la nivel mondial

Globaliştii birocratici nealeşi au lansat un nou atac în escaladarea Războiului împotriva Alimentelor într-o mişcare care expune industria agricolă globală în pericol de distrugere.

Mișcarea urmărește să forțeze fermierii să respecte obiectivele din ce în ce mai imposibil de realizat ale agendei „Net Zero” a Forumului Economic Mondial (WEF).

WEF, Națiunile Unite (ONU) și alte interese globaliste susțin că „emisiile” agricole contribuie la presupusa „criză climatică”.

Drept urmare, ei fac eforturi pentru a decima industria agricolă globală, punând în pericol aprovizionarea cu alimente la nivel mondial.

Între timp, WEF și aliații săi cer guvernelor să interzică carnea și produsele lactate tradiționale și să le înlocuiască cu „alimente” sintetice, derivate din plante și pe bază de insecte.

Cel mai recent atac asupra aprovizionării cu alimente a fost dezvăluit într-un raport recent al Băncii Mondiale intitulat: „Rețetă pentru o planetă vie: atingerea emisiilor nete zero în sistemul agroalimentar.”

Raportul agenției globale birocratice promovează posibilitatea de a face reduceri semnificative ale „emisiilor agroalimentare” globale printr-o varietate de măsuri prescriptive.

The record istoric a unor astfel de inițiative centralizate sugerează o probabilitate mare de a avea consecințe nedorite și adesea dăunătoare.

The raport afirmă:

Sistemul agroalimentar global prezintă o oportunitate uriașă de a reduce cu aproape o treime din emisiile de gaze cu efect de seră din lume prin acțiuni accesibile și ușor disponibile, continuând în același timp să hrănească o populație în creștere.

Această declarație cuprinzătoare maschează complexitatea și potențialele pericole ale modificării radicale a producției alimentare și a utilizării terenurilor, în special în regiunile vulnerabile ale lumii.

Afirmația că astfel de schimbări pot fi implementate fără a pune în pericol securitatea alimentară este optimistă în cel mai bun caz și nechibzuit de naivă în cel mai rău caz.

Axel van Trotsenburg de la Banca Mondială mai departe campioni aceste schimbari:

„În timp ce mâncarea de pe masa ta poate avea un gust bun, este, de asemenea, o felie consistentă din plăcinta emisiilor provocate de schimbările climatice.

„Vestea bună este că sistemul alimentar global poate vindeca planeta – făcând solurile, ecosistemele și oamenii mai sănătoși, păstrând în același timp carbonul în pământ.

„Acest lucru este la îndemână în timpul vieții noastre, dar țările trebuie să acționeze acum: simpla schimbare a modului în care țările cu venituri medii folosesc pământul, cum ar fi pădurile și ecosistemele, pentru producția de alimente poate reduce emisiile agroalimentare cu o treime până în 2030.”

Această narațiune promovează o încredere tulburătoare în eficacitatea schimbărilor de reglementare radicale.

Nu ține cont de diferitele practici agricole care au fost onorate de fermierii locali de-a lungul secolelor.

Presupunerea că astfel de mandate de sus în jos pot duce la rezultate pozitive fără efecte secundare perturbatoare reflectă o înțelegere greșită a interdependențelor ecologice, sociale și economice.

Planul Băncii Mondiale include o gamă largă de acțiuni:

Ar trebui să se acționeze în toate țările pentru a ajunge la zero net, printr-o abordare cuprinzătoare a reducerii emisiilor în sistemele alimentare, inclusiv în îngrășăminte și energie, producția de culturi și animale, precum și ambalarea și distribuția de-a lungul lanțului valoric de la fermă la masă.

Această propunere de standardizare a practicilor agricole în regiuni și culturi foarte diferite are miroase a depășirii.

De asemenea, subestimează complexitatea ecosistemelor locale și adaptabilitatea necesară pentru a le gestiona eficient.

Cadrul presupune că costurile mari de investiții vor genera profituri semnificative:

„Investițiile anuale vor trebui să crească la 260 de miliarde de dolari pe an pentru a reduce la jumătate emisiile agroalimentare până în 2030 și pentru a ajunge la zero emisii nete până în 2050.

„Efectuarea acestor investiții ar duce la beneficii de peste 4 trilioane de dolari, de la îmbunătățirea sănătății umane, a securității alimentare și a nutriției, locuri de muncă de mai bună calitate și profituri pentru fermieri, până la reținerea mai multor carbon în păduri și sol.”

Cu toate acestea, accentul pus pe investițiile monetare și pe profiturile proiectate trece cu vederea complexitățile din lumea reală a economiei agricole.

O astfel de redirecționare masivă a fondurilor riscă să creeze noi dezechilibre economice.

Cel mai probabil va duce la creșterea prețurilor la alimente și la scăderea accesului la resursele necesare pentru cele mai sărace populații ale lumii.

În cele din urmă, proiectul ambițios al Băncii Mondiale de restructurare a agriculturii globale subestimează riscurile consecințelor neintenționate, inclusiv penuria de alimente, perturbări economice și dificultăți sporite pentru cei mai vulnerabili.

Istorie preda că intervențiile centralizate în sisteme complexe precum agricultura globală duc adesea la rezultate opuse celor preconizate.

Ele sunt conduse de nerespectarea naturii organice și evoluate a acestor sisteme.

Prezentarea acestor intervenții ca fiind cu risc scăzut și cu randament ridicat nu este doar înșelătoare, ci și potențial periculoasă.

Mișcarea deschide calea către un viitor în care aprovizionarea globală cu alimente este mai puțin sigură și mai susceptibilă la capriciile unei gestionări proaste birocratice.

Cel puțin, urmărirea acestor planuri globaliste ar trebui privită cu scepticism și prudență.

Istoria a arătat în mod repetat că drumul către dezastru este adesea pavat cu inițiative globale bine intenționate.

CITEȘTE MAI MULT – Renumitul oncolog Drops Bombshell: Ivermectin Cures Cancer