Geamurile sparte ale Americii

American Thinker.com

J. B. Shurk

În criminologie, teoria „ferestrelor sparte” presupune că semnele vizibile ale criminalității și tulburărilor civile încurajează doar infracțiuni mai grave și comportamente antisociale. O comunitate care este percepută că permite vandalismul, evaziunea tarifelor, intoxicarea publică și furturile mărunte va descoperi în curând că trebuie să se apere împotriva ratelor în creștere de jaf, viol și crime. Abordarea formelor mai mici de răutăciune criminală distruge crimele violente din răsputeri. Deși Wyatt Earp și alți oameni ai legii din Vestul Sălbatic să pună în practică teoria cu mult înainte ca oamenii de știință sociali James Wilson și George Kelling să scrie despre ea în anii 1980, primarul Rudy Giuliani și comisarul de poliție William Bratton au popularizat utilizarea acesteia atunci când au implementat cu succes politicile de „ferestre sparte” care a salvat orașul New York dintr-o spirală criminală de decenii.

Mai târziu, primarul comunist Bill de Blasio a încadrat poliția „geamuri sparte” ca fiind în mod inerent rasistă, s-a retras de la multe inițiative sensibile și i-a pedepsit pe polițiști pentru combaterea proactivă a criminalității. Locuitorii din NYC au plătit ulterior prețul cu siguranța lor deteriorată.

Acesta a fost modelul mult mai mare în întreaga societate americană. Marxiștii culturali și alte coaliții comuniste atacă politicile bune și corecte ca fiind rasiste, sexiste, transfobe sau vinovate de alte urâte. -IC sau -ist frotiu; acele standarde tradiționale de comportament sunt repudiate; și atunci americanii suferă consecințele trăirii într-o societate fără norme, maniere sau decență comună. Aruncând cărămizi prin ferestrele Americii în timp ce dă vina pe alții pentru crimele lor, stângacii și-au petrecut secolul trecut angajându-se în distrugeri intenționate pentru a provoca dispariția Americii. Aruncă o cărămidă aici; arunca acolo o caramida; în cele din urmă, americanii se trezesc într-o națiune în care tiranii guvernamentali își închid cu nonșalanță adversarii politici, cenzura este răspândită și tinerii adulți nu mai pot determina dacă sunt băieți sau fete.

Familia, credința și părtășia comunitară oferă coloana vertebrală pentru orice societate sănătoasă. Protecțiile constituționale, guvernarea limitată și respectul pentru drepturile individuale încep toate în jurul vieții de familie. Când oamenii își construiesc case puternice, promovează autosuficiența, încurajează munca grea, prețuiesc proprietatea privată și împărtășesc cunoștințele și sprijinul între generații, ei creează bazele unei societăți libere și prospere. Când cred într-o putere superioară, se dedică urmăririi unei vieți morale și gândesc dincolo de propriile îndemnuri, încurajează creșterea virtuții civice. Când aleg iertarea în loc de plângere, caută să lase deoparte conflictele din trecut și găsesc valoare în apărarea comună, ei transformă comunitățile în țări. Semințele simple produc recolte nemărginite.

Nu ar trebui să fie surprinzător, deci, că marxiştii culturali şi-au dedicat energiile distrugerii familiei, credinţei şi părtăşiei. Acolo unde copiii sunt încurajați să-și respingă părinții, statul devine familia lor. Acolo unde religia este denigrată ca fiind superstițioasă sau periculoasă, guvernul este adorat ca un zeu fals. Acolo unde comunitățile sunt înfruntate una împotriva altora și politicienii insistă să țină cetățenii divizați, dezordinea și haosul fac imposibilă autoguvernarea și guvernarea autoritara sigură.

De ce au spart marxiştii ferestrele Americii de atâtea decenii? Pentru că numai în molozul ruinei societății poate domni supremă tirania comunistă.

Cu baseball-ul din nou în acțiune (deși cu schimbări aparent fără sfârșit ale regulilor), este distractiv să te uiți la fotografii vechi din Fenway Park, Wrigley Field sau Tiger Stadium. Bărbați îmbrăcați în costume; femei care poartă rochii lungi, pălării elegante pe cap; și un simț general al decorului umple fiecare scenă alb-negru. Indiferent de zgomotul care rămâne ascuns de aceste vechi priviri înapoi în timp, ele servesc ca o amintire că societatea a promovat cândva nu doar preocuparea pentru aspectul personal, ci și o apreciere reciprocă pentru curențialitatea publică. Moda nu era strict despre confort, ci exista ca o formă tăcută de comunicare care demonstrează bunele maniere și respect pentru ceilalți.

Astăzi, bunele maniere și respectul față de ceilalți sunt demodate, dacă nu depășite. Uitați orice „domnilor”, „doamnelor” sau „iertați-vă” de a fi rostit vreodată, dar așteptați-vă să auziți o vulgaritate groaznică acolo unde v-ați fi așteptat cândva mai puțin. Poveștile blasfeme și sărate nu sunt nimic nou, dar proliferarea lor publică este. La fel ca în cazul modei respectuoase, limbajul politicos este un semn al unei minți sobru care posedă suficientă empatie pentru a-i considera pe ceilalți la îndemână. Limbajul grosolan și comportamentul animal sunt semnele distinctive ale egocentrismului neîncetat și ale adolescenței perpetue. Într-o epocă atât de înecată în desfrânare, încât liderii politici și profesorii cred că este potrivit să-i introducă pe cei mai tineri elevi în pornografie și spectacole de drag, totuși, este ușor de văzut cum probitatea a fost înlocuită cu orice merge. Consecința evidentă este că adulții americani care se încrede pe sine au fost înlocuiți cu o națiune de copii pe care guvernul tatălui îi poate alege să-i pedepsească atunci când sunt rău și să îi recompenseze atunci când se comportă bine. Așa fac marxiştii sclavi.

Într-un timp foarte scurt, am trecut de la a ține ușile pentru doamne, de a ne trata cu respect în altă parte și de a ne angaja în politețe reciproce la îmbrăcăminte abia acolo, am vizat în altă parte ca o pradă ușoară și am etichetat ridicol bunele maniere drept semne de „patriarhat” și supremația albă. Femeile din acele fotografii alb-negru cu Fenway Park încă au reușit să pară perfect atrăgătoare, dar stângii de astăzi cred că feminismul necesită „să strigi avortul” și să lași bărbații confuzi să se lupte cu propriile identități să redefinească feminitatea. Bărbații din acele fotografii au reușit în continuare să transmită demnitate și respect de sine indiferent de averea lor personală, dar stângii de astăzi cred că masculinitatea este „toxică” și că bunele maniere aparțin doar clasei superioare.

Aceste transformări culturale – ceea ce mulți republicani din instituție le-au ignorat în derizoriu ca fiind evenimente lipsite de sens într-un „război cultural” neimportant – s-au dovedit a fi extrem de importante. Ceea ce a început ca pietricele aruncate împotriva ferestrelor mici ale clădirilor abandonate s-au transformat în cărămizi care dărâmau pereți întregi de sticlă, reflectând odată obiceiurile și credințele comune ale Americii. Acele credințe vandalizate nu numai că au subminat fundamentele morale ale societății, dar au și lăsat America ca o clădire urâtă, uitată – ruptă și degradată. Într-adevăr, distrugerea culturală a Americii de către marxişti a depăşit cu mult „ferestrele sparte” şi seamănă mai mult cu acţiunile unui incendiar răuvoitor care intenţionează să dea foc, mari şi mici, oriunde se iveste oportunitatea. Iar costul de a nu stinge niciodată acele incendii marxiste când au fost aprinse pentru prima dată este infernul de azi.

Guvernul SUA se implică activ în discriminarea punctului de vedere și cenzura politică. Deținuții politici J6 putrezesc în închisoare. Bisericile sunt bombardate pentru că refuză să redefinească instituția căsătoriei sau insistă să protejeze sfințenia oricărei vieți nenăscute. Copiii sunt îngrijiți sexual în sala de clasă pentru plăcerea adulților pervertiți. Medicii castrează și mutilează minorii confuzi înainte ca aceștia să aibă șansa de a trăi cu adevărat. Presa de știri a răspândit valuri nesfârșite de propagandă controlată de stat, în timp ce acuzau dizidenții politici că sunt propagandiști. Intelectualii publică o colecție umflată de gândire de grup restrânsă, în timp ce îi acuză pe liber gânditorii că sunt prea proști pentru a înțelege problemele. Americanii patrioti care își iubesc țara sunt numiți „terorişti interni”, în timp ce fanoticii antiamericani care insistă că America este iremediabil de rasistă sunt răsplătiți cu premii. Un candidat la președinție care a distrus dovezile citate și a fabricat o conspirație internațională rusă care a divizat națiunea nu suferă consecințe legale, totuși un președinte ales care nu a primit niciun salariu în timp ce a supraviețuit unui atac de stat profund după următorul este persecutat și astăzi. Acestea sunt fructele putrede ale semințelor marxiste.

Toate acestea ar trebui să arate clar că problemele Americii nu pot fi rezolvate numai prin alegeri. Rădăcinile rele trebuie smulse din pământ înainte de a începe munca grea de plantare sănătoasă. Înainte de a repara toate geamurile sparte, trebuie mai întâi să ne confruntăm cu cei care fac spargerea. Înainte de a construi America înapoi, trebuie să-i distrugem pe cei care pun foc pentru a-și câștiga existența.

Imagine: Sursă

Articol original: https://www.americanthinker.com/articles/2023/04/americas_broken_windows.html