Economistul olandez a scos pisica din sac despre „drepturile de emisie de carbon” – The Expose
În august 2022, economist olandez Barbara Baarsma a aparut pe BNR Newsradio pentru a-și explica planul pentru portofelul cu dioxid de carbon. Făcând acest lucru, Baarsma, care a fost CEO al Rabo Carbon Bank până în februarie 2023, și-au dezvăluit multe dintre planurile lor cu privire la escrocheria emisiilor de carbon.
Ea a subliniat că schimbările climatice sunt o problemă, dar actualele planuri de schimbări climatice ale cabinetului olandez nu vor face diferența. De aceea, în opinia ei, ar trebui să existe un preț pentru emisiile de gaze cu efect de seră. Rabo Carbon Bank a lansat recent primele „credite de carbon” vândute companiilor olandeze. Acum părea că dorea să vândă o idee similară gospodăriilor olandeze.
Să nu pierdem contactul… Guvernul și Big Tech încearcă în mod activ să cenzureze informațiile raportate de The Expune pentru a-și servi propriile nevoi. Abonați-vă acum pentru a vă asigura că primiți cele mai recente știri necenzurate în căsuța dvs. de e-mail…
Planul lui Baarsma presupunea un dioxid de carbon („CO2”) bugetul de emisii controlat într-un „portofel de carbon” pentru fiecare gospodărie. Acolo unde oamenii mai săraci nu au putut să-și folosească alocarea emisiilor de carbon sau „drepturile”, oamenii mai bogați puteau cumpăra aceste „drepturi” de la săraci.
Potrivit lui Baarsma, planul este ca cei care își permit să facă acest lucru să poată cumpăra „drepturi de emisie” de la o altă persoană, iar cei cu un „portofel mic” să poată câștiga ceva din economia verde. Cu alte cuvinte, bogații pot continua să facă tot ce le place – să trăiască în case mari, să zboare mult, să mănânce multă carne sau să conducă mașini mari – și, în același timp, să se simtă bine că îi ajută pe cei săraci. Nici o clipă Baarsma nu ia în considerare drepturile săracilor sau că ideea ei provoacă și agravează inegalitatea.
The interviu original este în olandeză, totuși, un utilizator de Twitter a postat un fragment cu subtitrări în engleză.
Propunerea lui Baarsma arată cât de departe sunt înstrăinate elitele climatice de populație. Ideea ei, desigur, a adus reacții pe rețelele sociale din partea publicului olandez, criticând ideea ei ca fiind „derogatorie și înjositoare” și creând o „societăți de clasă”, unii subliniind că părea că ea validează o „teorie a conspirației”.
CO2 bugetul este în contradicție cu drepturile inalienabile și reprezintă o amenințare directă la adresa democrației și libertății. Va duce la o dictatură totalitară a carbonului care va controla din ce în ce mai mult viețile oamenilor și va duce la suspendarea drepturilor democratice.
„Coordonatorul personal2 bugetul se bazează pe principiul că guvernul creează în mod artificial deficitul de „drepturi de emisie”,” a scris Săptămâna lui Wynia.
CO2 bugetul începe bine, astfel încât nimeni să nu fie deranjat de el și guvernul să-l implementeze fără prea multă rezistență. Totuși, legea va împuternici executivul să facă treptat [reduce] bugetul în fiecare an – atât cât este necesar pentru atingerea scopului declarat, care este cele 1,5 grade de la Paris. Acest obiectiv de 1,5 grade nu se bazează pe niciun obiectiv colectiv științific.
Cu un buget din ce în ce mai restrâns, cetățenii vor primi mai puține „drepturi de emisie” în fiecare an și vor putea desfășura din ce în ce mai puține activități care generează emisii. Prețurile multor produse vor continua să crească, iar „prețul de piață” al drepturilor de emisie va deveni prohibitiv pentru un grup în creștere.
Bugetul personal de CO2 al Barbara Baarsma poate duce la război (traducere din olandeză în engleză), Wynia’s Week, 6 august 2022
Ideea CO2 bugetul a stat la baza Protocolului de la Kyoto din 1997, predecesorul Acordului de la Paris din 2015 privind clima. Protocolul respectiv prevedea o așa-numită abordare „cap-and-trade” implementată de Uniunea Europeană cu sistemul de comercializare a certificatelor de emisii („ETS”). Cu toate acestea, această idee nu a fost continuată în restul lumii și de aceea s-a negociat Acordul de la Paris Climatic, care folosește o abordare „de jos în sus”.
În timp ce restul lumii își poate determina acum în mod liber politica climatică, Europa este împovărată atât de Protocolul de la Kyoto, cât și de Acordul de la Paris. Țări precum China și India vor să facă ceva în privința politicii climatice, atâta timp cât Occidentul plătește. Țările în curs de dezvoltare au considerat că problema climatică a fost cauzată de Occident și că, prin urmare, Occidentul trebuie să o rezolve și prin limitarea încălzirii globale la 1,5 grade C. Și, desigur, Occidentul trebuie să plătească și pentru toate „daunele climatice” și pentru măsurile de adaptare necesare la nivel mondial.
Sursele pentru acest articol includ:
