DC Uniparty anulează rezoluțiile Camerei de a pune capăt puterilor de urgență ale SUA în Irak, Siria, Libia și Yemen

Într-o demonstrație masivă de sprijin pentru puterea executivă nelimitată, Congresul a respins legislația care ar fi pus capăt puterilor naționale de urgență, permițând Washingtonului să poarte război în Orientul Mijlociu și să testeze armele biologice asupra cetățenilor americani.

Conduși de reprezentantul Paul Gosar, o mână de membri republicani ai Congresului au lansat un protest împotriva a 41 de declarații nominale de „urgență națională”, multe dintre acestea vechi de zeci de ani.

Rep Gosar a susținut că Legea Națională a Situațiilor de Urgență este „tiranică”, acordând 148 de puteri separate puterii executive.

În 18 iulie, Camera a votat în jos cinci rezoluții de încetare a puterilor naționale de urgență care datează din 2003. Țările afectate de cele cinci rezoluții includ Congo, Yemen, Libia, Siria și Irak.

La fiecare vot, o coaliție de democrați și republicani pro-război s-a unit în număr copleșitor pentru a proteja autoritățile de urgență ale executivului.

Printre declarațiile de urgență încă în vigoare se numără una care autorizează războiul împotriva Libiei, pe baza faptului că Muammar Ghadhafi a reprezentat o amenințare urgentă pentru SUA; unul care să permită un război economic în Siria pe motivul înțelegător că Damascul sponsorizează terorismul internațional; și un altul care îi permite președintelui să susțină asaltul militar al Arabiei Saudite asupra Yemenului, care a dus la cea mai mare catastrofă umanitară din lume.

O altă declarație de urgență oferă guvernului SUA autoritatea de a testa armele biologice asupra cetățenilor americani.

„Este trist că suntem aici pentru acești cinci [emergency resolutions]”, a spus reprezentantul Gosar la etajul Camerei, avertizând că „vor fi alți 36 să vină în calea ta”.

Gosar a continuat: „Urgențele naționale ar trebui să fie rare și scurte. Adoptarea Legii naționale privind situațiile de urgență în congresul din 1976 nu a intenționat ca executivul să folosească declarații timp de decenii pentru a aplica sancțiuni. Este ceva ce Congresul poate face separat de o declarație națională de urgență.”

The rezoluţie pentru a relaxa sancțiunile împotriva Republicii Democrate Congo a fost introdusă de reprezentantul Lauren Boebert. Ar fi întrerupt o putere de urgență din 2006, autorizată prin ordin executiv, impunând sancțiuni asupra proprietăților cetățenilor congolezi. Președintele Biden extins aceste puteri pe motiv că „situația din sau în relație cu Republica Democratică Congo continuă să reprezinte o amenințare neobișnuită și extraordinară” pentru politica externă a SUA.

Prin lege, declarațiile naționale de urgență ar trebui să fie revizuite de Congres la fiecare șase luni, dar niciuna dintre cele cinci în cauză nu a fost vreodată supusă controlului. Boebert a notat în masă că în cei 16 ani de când a fost declarată urgența națională legată de Congo, ar fi trebuit să fie revizuită de 31 de ori.

Congresul are 41 de declarații naționale de urgență neautorizate.

Este datoria noastră să facem munca grea de a controla la fiecare 6 luni, conform legii, aceste declarații care au fost ștampilate de aproape două decenii.

Nimic nu este atât de permanent ca un temporar… pic.twitter.com/F99c2wVrXf

– Rep. Lauren Boebert (@RepBoebert) 18 iulie 2023

Rep Gregory Meeks, membru democrat de rang înalt sponsorizat de corporații al Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei, a susținut că relaxarea sancțiunilor împotriva Congo-ului ar permite ISIS să deschidă conturi curente la băncile americane. El nu a oferit nicio explicație cu privire la motivul pentru care un grup terorist desemnat ar alege să-și plaseze cufărul de război atât de departe în spatele liniilor inamice.

Rep. Eli Crane, un veteran de război din Irak, sponsorizat rezoluția de a pune capăt urgenței naționale asupra Irakului, care a fost declarată la doar câteva luni după invazia SUA din 2003. La acea vreme, SUA erau angajate într-o încercare aparentă de a descoperi arme mitologice de distrugere în masă.

Armata americană a răsturnat regimul lui Saddam Hussein în 3 săptămâni de la aflarea în Irak.

Nu există niciun motiv să riscați viețile soldaților americani menținând o prezență acolo.

Rezoluția mea ar avea ca rezultat o retragere completă a trupelor americane din Irak. pic.twitter.com/W1uyTJaIp3

– Rep. Eli Crane (@RepEliCrane) 18 iulie 2023

Declarația a fost criticată pe scară largă ca un mijloc de a exercita controlul neocolonial asupra industriei petroliere irakiene și ofranda „o garanție a imunitații împotriva urmăririi penale pentru crimele cu guler alb și corporative care implică petrol irakian”. Puterea națională de urgență a fost extins de administrația Biden din luna mai.

Gosar și reprezentantul Matt Gaetz au co-sponsorizat programul rezoluţie încercarea de a pune capăt puterilor de urgență asupra Siriei. Această declarație a fost autorizată printr-un ordin executiv din 2004, care a introdus sancțiuni pe motiv că Damascul „sprijină terorismul” și „urmează arme de distrugere în masă și programe de rachete și subminează eforturile SUA și internaționale în ceea ce privește stabilizarea și reconstrucția Irakului”.

Administrația Biden extins actul de sancțiuni din luna mai. De data aceasta, administrația și-a justificat atacul economic pe baza presupuselor „arme chimice și organizații teroriste de sprijin” ale Siriei, care „reprezintă o amenințare neobișnuită și extraordinară pentru securitatea națională, politica externă și economia Statelor Unite”.

La etajul Camerei, Gaetz a caracterizat cele cinci declarații naționale de urgență abordate în rezoluții drept „fonduri latente care cheltuiesc sume de bani nespuse fără transparență cu privire la cât de mult se îndreaptă în „urgența siriană”.

Rezoluțiile lui Gosar s-au concentrat pe declarațiile naționale de urgență în jurul Yemenului și Libiei. „Fără inimă, urgența națională extinsă legată de Yemen blochează donațiile de alimente, îmbrăcăminte și medicamente menite să ușureze suferința umană a poporului din Yemen”, a spus el într-un recent mesaj. Comunicat de presămenționând că aproximativ 130 de copii yemeniți mor în fiecare zi din cauza foametei:

„Este de neînțeles că o „urgență” declarată este folosită de țara noastră pentru a dăuna oamenilor dintr-o altă țară, inclusiv forțarea înfometării și a bolilor.”

Într-un separat Comunicat de presă cu privire la rezoluția sa privind puterile de urgență din Libia, Gosar a remarcat: „Aproape hilar, urgența națională extinsă legată de Libia continuă să-l citeze pe Muammar Qadhafi drept motiv pentru declarație, chiar dacă Qadhafi este mort de aproape 12 ani. Nu poți inventa chestiile astea.”

„Niciun moment din 2011, Libia nu a reprezentat o amenințare militară sau economică pentru Statele Unite”, a adăugat congresmanul. „Oamenii din Libia merită să trăiască într-o manieră pe care o alege, fără perspectiva bombardamentelor, atacurilor sau revoluțiilor colorate impuse asupra lor de agențiile americane corupte și greșite – dintre care niciuna nu acționează cu aprobarea Congresului”.

Gosar are descris cele 148 de puteri naționale de urgență de care dispune președintele drept „tiranice”. El a menționat că există 41 de urgențe naționale active în cărți, una datând încă din 1979.

„Niciun președinte, indiferent de partid, nu ar trebui să i se înmâneze un cec în alb și nenumărate puteri speciale care pot fi folosite pentru a ocoli procesul democratic normal, a-și depăși autoritatea constituțională și a încălca echilibrul de putere”, a scris Gosar.

Printre puterile acordate de Legea Națională pentru Situații de Urgență se numără una care permite includerea cetățenilor americani în serviciu activ; altul pentru confiscarea posturilor de radio; unul pentru testarea armelor biologice și chimice asupra cetățenilor americani; și un altul care permite înghețarea conturilor bancare ale cetățenilor americani, restricții împotriva oricui îi reprezintă ca avocat, chiar de la închirierea de proprietăți sau chiar să le vândă alimente, a remarcat reprezentantul Gosar la etajul Camerei.

În argumentarea împotriva încheierii urgențelor naționale, reprezentantul republican Mike Lawler a insistat că președintele va trebui să emită un ordin executiv pentru a invoca puterea de urgență de a autoriza testarea armelor biologice asupra cetățenilor americani și că Congresul ar avea șansa de a nega această putere. Cu toate acestea, el nu a oferit nicio justificare pentru a permite executivului o cale către astfel de puteri draconice.