Cu COVID-19, căderea din grație a Organizației Mondiale a Sănătății este completă |

În contrast total cu idealurile sale fondatoare, OMS este acum capturată de țările și corporațiile bogate la prețul a milioane de săraci la nivel global.

În ultimele decenii, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a obținut un statut aproape sacru ca bastion al acțiunii și dezvoltării internaționaliste. Cu toate acestea, așa cum am subliniat în noul nostru raport – OMS și Covid-19: Restabilirea colonialismului în sănătatea publică – această reputație este acum moartă în apă. În ultimele două decenii, OMS a recreat structuri a ceea ce poate fi descris doar ca „control colonial”. Acum, prioritățile de sănătate ale populațiilor cu cea mai mare nevoie sunt depășite de interesele celor care controlează acum o mare parte din agenda OMS: țări bogate, corporații și persoane cu valoare netă ridicată.

Formarea OMS după al doilea război mondial a reflectat aspirațiile timpului său. Pe măsură ce lumea s-a confruntat cu dovezile clare ale produselor fascismului medical din lagărele de concentrare, imperiile coloniale s-au dizolvat în state naționale nou independente. OMS ar fi deținută de oamenii lumii – finanțată de țări în funcție de capacitatea lor și ghidată de o Adunare Mondială a Sănătății formată din state membre – o țară, un vot. Între timp, Codul de la Nürnberg și Declarația de la Helsinki au consolidat cerința consimțământului complet informat înainte de procedurile medicale și tratamentele experimentale. Acest lucru ar asigura că excesele de asistență medicală constrânsă din epoca nazistă nu vor fi niciodată repetate.

Carta OMS a subliniat importanța autonomiei individuale ca „opinie informată și cooperare activă din partea publicului …” și definiția largă a sănătății ca „o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu doar absența bolii sau a infirmității ”.

Carta fondatoare a OMS a stabilit că va fi pentru toți, dar se va concentra în special asupra poverilor majore de sănătate ale celor mai defavorizate populații cu venituri mici și le va proteja de exploatarea medicală. Pentru a permite populației în creștere din țările nou independente și cu venituri reduse să realizeze cel puțin o paritate de sănătate de bază cu foștii lor stăpâni coloniali, era necesară o nouă abordare.

Principalii factori determinanți ai sănătății – o alimentație bună, lipsa sărăciei și un acces bun la serviciile de sănătate – au necesitat un accent pe îngrijirea la nivel comunitar. Declarația Alma Ata din 1978 a văzut că acest accent pus pe îngrijirea primară a devenit punctul central al sănătății publice globale și al agendei OMS. Această politică de sănătate la nivel local – autonomie locală, lucrători din domeniul sănătății comunitare și programe „orizontale” – a rămas obiectivul strategiilor de sănătate în țările cu venituri mici până la sfârșitul anului 2019.

Între timp, însă, au avut loc schimbări fundamentale în cadrul și în jurul OMS. În jurul anului 2000, fundațiile private mari au devenit finanțatori majori ai OMS, oferind finanțare „specificată” pentru utilizări de interes pentru donator. De asemenea, țările bogate s-au mutat pentru a determina politica OMS prin finanțare direcționată. Noi instituții globale de sănătate au fost înființate în paralel; unul, CEPI (Coaliția pentru inovațiile de pregătire pentru epidemii) sa concentrat pe vaccinarea în masă pentru epidemii care sperie, dar transmit o fracțiune din sarcina pe termen lung a bolilor endemice, cum ar fi malaria, tuberculoza și HIV / SIDA.

Cum a renunțat OMS la propriile sale idealuri?

OMS s-a trezit transformată dintr-o instituție bazată pe țară și populație în una dependentă de interesele (oricât de bine intenționate) ale celor bogați și de interesele lor corporative. Când s-a produs pandemia de gripă porcină H1N1 în 2009, comisia parlamentară a Consiliului Europei a condamnat deja rolul OMS în cumpărarea de panică a vaccinurilor inutile și a subliniat influența finanțării farmaceutice în conturarea acestei abordări. Cu toate acestea, nu s-a făcut nimic pentru a se îndepărta de influența acestui flux de finanțare. Consecințele acestei corporatizări tot mai mari a procesului decizional sunt puternice în răspunsul la Covid-19.

După cum am subliniat în raportul nostru, în decembrie 2019, OMS a publicat noi cercetări privind tratarea pandemiilor (intervenții non-farmaceutice sau NPIs). În raportul respectiv, s-a făcut o mențiune specifică asupra modului în care diferite condiții socioeconomice trebuie avute în vedere atunci când se abordează noile focare de boli infecțioase. Într-adevăr, autorii raportului din 2019 iau în considerare considerente etice puternice în cazul în care există populații mari de lucrători migranți, cum ar fi în India. Se recunoaște că condițiile locale variază și sunt importante în influențarea măsurilor NPI.

Cu toate acestea, doar două luni mai târziu, OMS a emis un nou raport în urma unei misiuni de o săptămână la Wuhan, în urma izbucnirii SARS-CoV-2. Raportul din 24 februarie 2020 a fost co-autor de Dr. Wannang Liang din Republica Populară Chineză și Dr. Bruce Aylward de la OMS. Acesta a recomandat implementarea cu ridicata a politicii de blocare complet noi și agresive a Chinei în ceea ce privește blocarea blocajelor, în toate țările, indiferent de circumstanțe – și indiferent de faptul că raportul din decembrie 2019 nu menționase deloc blocările.

Personalul de securitate veghează în afara Institutului de Virologie din Wuhan în timpul vizitei echipei Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) însărcinată cu investigarea originii bolii coronavirus (COVID-19), în Wuhan, provincia Hubei, China, 3 februarie 2021. Foto : Reuters / Thomas Peter / File Photo

Abordarea ascendentă consacrată în cartea OMS și sursa măsurilor anterioare de control al pandemiei a fost abandonată pentru o politică unică, care era sigură de a distruge viețile și mijloacele de trai ale celor mai săraci oameni din lume. Între timp, reutilizarea medicamentelor ieftine fără brevet – anterior o prioritate pentru țările cu venituri mici – a primit o atenție redusă și a fost chiar suprimată.

De atunci, agendele corporative au devenit centrale pentru poziționarea OMS pe COVID-19. OMS a abandonat tratamentele potențiale ieftine pentru COVID-19 în favoarea vaccinurilor mult mai costisitoare. În acest sens, mulți cititori ai Firul își va aminti recenta controversă în care omul de știință al OMS, Soumya Swaminathan, a scris pe Twitter pentru a sfătui cetățenii indieni să nu ia ivermectină – și a distribuit materiale publicitare de la gigantul farmaceutic Merck pentru a susține sfatul. Luna următoare, Merck a primit un contract de 1,2 miliarde de dolari de la guvernul SUA pentru furnizarea propriului tratament alternativ, molnupiravir, pentru COVID-19 – arătând un conflict de interese clar care a condus la notificarea legală a lui Swaminathan de către Indian Bar Association.

OMS a căzut astfel din idealurile înalte pe care a fost format. Acum s-a concentrat pe impunerea intereselor corporațiilor asupra persoanelor care o dețineau în încredere. Abandonându-și principiile și propriile orientări, în ultimele 18 luni, s-a concentrat pe un singur răspuns global la o boală care extrage o taxă foarte diferită în diferite țări în funcție de bogăție și profilul de vârstă – țări în care variabilele socioeconomice necesită un răspuns variat.

Pentru a se salva, OMS va trebui să renunțe la calea ușoară a finanțării private și a liniștirii bogaților. Va trebui să revină la democrație, la pledoarie pentru populațiile de masă pe care a fost conceput să le servească – și acest lucru va necesita o creștere semnificativă din partea statelor membre în ceea ce privește contribuțiile de bază. Pentru un grup de oameni bine plătiți, concentrați într-o țară confortabilă din Europa Centrală, acest lucru va lua o gândire profundă și o putere reală de caracter.

David Bell este un medic clinic și de sănătate publică, cu un doctorat în sănătatea populației și experiență în medicina internă, modelare și epidemiologie a bolilor infecțioase. El a fost director al tehnologiilor globale de sănătate la Fondul global pentru bunuri intelectuale în SUA, șef de program pentru Malaria și boala febrilă acută la FIND la Geneva și a coordonat strategia de diagnosticare a malariei cu OMS.

Toby Green este profesor de istorie africană la King’s College, Londra. Cartea sa din 2019 Un pumn de scoici a câștigat o serie de premii literare internaționale. El este autorul Consensul Covid: Noua politică a inegalității globale (Hurst & Co / OUP).

https://thewire.in/health/who-covid-19-pandemic-wealthy-countries