Congresul SUA trebuie să se opună Pactului ONU pentru viitor, indiferent de ceea ce spune Biden – The Expose

Schaefer observă că domeniul de aplicare al Pactului este extraordinar. „De exemplu, un „stimul” uriaș al ajutorului pentru dezvoltare; creșterea finanțării climatice; aprobarea cenzurii guvernamentale a dezinformarii si dezinformarii; stabilirea regulilor și normelor care guvernează utilizarea inteligenței artificiale; și negocierea unor instrumente obligatorii din punct de vedere juridic privind armele autonome, armele în spațiul cosmic și poluarea cu plastic.”

ONU are aceste ambiții, în ciuda răspunsului internațional la covid-19, de exemplu, fiind extrem de viciat, menținerea păcii ONU se află în retragere, negocierile zdruncinate cu privire la priorități divergente și încălcatorii drepturilor omului dețin dominație în Consiliul pentru Drepturile Omului și Adunarea Generală a ONU.

La fel ca și conceptul Pactului, Pactul în sine este viciat. Nu reușește să abordeze istoria de părtinire a ONU, cum ar fi vizarea în mod disproporționat a Israelului pentru încălcări ale drepturilor omului, ignorând abuzurile din partea unor țări precum China și Arabia Saudită. Și promovează politici care deseori intră în conflict cu pozițiile politice ale SUA și pot leagă SUA de angajamente pe care nu le pot respecta.

„Pactul pentru viitor se va alătura unei lungi liste de declarații ale ONU care au servit drept cleme diplomatice și retorice cu care să atace Statele Unite. Calea prudentă pentru SUA ar fi să nu susțină Pactul pentru viitor în viitorul Summit”, a sfătuit Schaefer.

Schaefer notează, de asemenea, că Pactul acordă o autoritate excesivă ONU și se întreabă de ce guvernele naționale ar preda această autoritate. „Este clar de ce secretarul general ar fi interesat să întărească puterea și influența Națiunilor Unite. Este mult mai puțin clar de ce guvernele ar fi atât de înclinate, având în vedere eșecul organizației de a aborda însăși responsabilitățile pe care Pactul le-ar încredința să le rezolve”, a spus el.

El admite că unele dintre preocupările din Pact au merite și trebuie abordate, unele la nivel multilateral. „Dar Pactul se concentrează miope pe ONU ca singura, cea mai bună soluție.”

Potrivit Secretarului General, „Cooperarea internațională consolidată este singura modalitate prin care putem răspunde în mod adecvat acestor șocuri, iar Națiunile Unite este singura organizație care are capacitatea și legitimitatea de a se reuni la cel mai înalt nivel și de a galvaniza acțiunea globală”.

Cu toate acestea, istoria ONU și evenimentele recente ridică serioase îndoieli cu privire la capacitatea organizației de a răspunde eficient preocupărilor Antoniei Guterres. Schaefer identifică unele dintre ineficiența ONU:

• ONU este din ce în ce mai blocată din cauza intereselor opuse ale membrilor săi cu drept de veto;
• în unele cazuri, Pactul este o soluție în căutarea unei probleme;
• în alte cazuri, Pactul urmărește să dubleze eforturile prost concepute, cum ar fi Obiectivele de dezvoltare durabilă; şi,
• Pactul atacă și SUA prin includerea unui angajament de a finanța bugetele ONU „în totalitate, la timp și fără condiții”.

Cu toate acestea, cea mai gravă problemă a Pactului este eșecul său de a se confrunta cu faptul că ONU nu și-a îndeplinit scopurile prezentate în Carta ONU din simplul motiv că majoritatea statelor membre se opun acestora. Schaefer descrie pe scurt cele mai flagrante eșecuri ale ONU:

• părtinirea drepturilor omului;
• eșecuri de menținere a păcii; şi,
• terorism nedefinit.

Prejudecata privind drepturile omului

Schaefer subliniază că Pactul reiterează necesitatea ca mecanismele ONU pentru drepturile omului să acționeze cu „imparțialitate, obiectivitate și neselectivitate”. Cu toate acestea, ONU încalcă această imparțialitate cu regularitate. Cel mai evident exemplu de părtinire este țintirea de către ONU a Israelului pentru încălcări ale drepturilor omului, fără a condamna China, Cuba și Arabia Saudită pentru încălcări ale drepturilor omului.

Nu numai că ONU dă dovadă de părtinire, dar propriul său record în domeniul drepturilor omului este îndoielnic. Pe lângă componența Consiliului pentru Drepturile Omului, Schaefer subliniază poziția lui Guterres cu privire la libertatea de exprimare.

„[Guterres’] parțialitatea față de restricțiile asupra libertății de exprimare este bine stabilită și se reflectă în Pact”, a spus Shaefer.

În Pact, drepturile economice, sociale și culturale au prioritate față de drepturile civile și politice. Și dreptul la libertatea de exprimare este în mod specific atacat; Pactul solicită statelor să abordeze „riscurile pentru menținerea păcii pe care le prezintă dezinformarea, dezinformarea, discursul la ură și conținutul care incită la vătămare, inclusiv conținutul difuzat prin platforme digitale”.

„Definițiile de dezinformare, dezinformare, discurs instigator la ură și conținut dăunător sunt extrem de subiective și sunt frecvent utilizate în scopuri politice, așa cum sunt ilustrate de ONU și guvernele individuale în timpul pandemiei de covid-19”, a spus Schaefer.

Eșecul menținerii păcii

Eforturile de menținere a păcii ale ONU au un bilanț mixt. Deși au existat operațiuni de succes, cum ar fi cele din Coasta de Fildeș (Coasta de Fildeș) și Liberia, au existat dezastre în locuri precum Somalia, Rwanda, Haiti și Sudanul de Sud.

Și în Liban, operațiunea Forței Interimare a ONU în Liban („UNIFIL”) îi permite lui Hezbollah să înarmeze și să lanseze atacuri dintr-o zonă care ar trebui să fie dezarmată, cu excepția forțelor armate ONU și libaneze.

„Apoi există incidente tulburătoare, repetate, de exploatare și abuz sexual din partea forțelor de menținere a păcii ONU, pași greșiți dezastruosi, cum ar fi introducerea holerei în Haiti și eșecuri în protejarea civililor chiar și în fața genocidului”, a scris Shaefer.

Terorism nedefinit

Chiar dacă Pactul condamnă terorismul, ONU nu a reușit niciodată să cadă de acord asupra unei definiții a terorismului, ceea ce ridică întrebarea cum își propune să combată ceva pe care nu îl poate identifica.

Oficialii ONU condamnă adesea anumite acte drept terorism, dar aceste condamnări și clasificări ale terorismului de către ONU sunt inconsecvente și politizate, notează Schaefer și dă exemplul Hamas și Hezbollah, două dintre cele mai mari și mai periculoase organizații teroriste, care nu sunt enumerate ca fiind. astfel de ONU, iar actele lor de terorism sunt permise de unele state membre ale ONU.

Înfricoșarea climei

Pactul obligă statele membre să îmbunătățească abordarea schimbărilor climatice prin adoptarea unor reduceri ambițioase ale emisiilor. Cu toate acestea, agenda ONU privind schimbările climatice este defectuoasă.

Secretarul general a străbătut globul, emitând avertismente îngrozitoare cu privire la amenințarea schimbărilor climatice, susținând că, fără a acționa, „omenirea a deschis porțile iadului” și a declanșat fenomene meteorologice extreme. Această retorică alarmistă nu este susținută de propriul raport al ONU.

Mai fundamental, planul ONU de a aborda această presupusă amenințare a unei catastrofe climatice este fatal defectuos. Chiar dacă fiecare națiune și-a respectat pe deplin angajamentele de la Paris, obiectivul de 1,5 grade nu este realizabil conform proiecțiilor proprii ale ONU.

„În plus, pașii drastici par să fie în contradicție cu previziunile recente care indică faptul că scenariile climatice extreme sunt din ce în ce mai puțin probabile în conformitate cu tendințele actuale”, a menționat Schaefer.

Recomandări de politică din SUA

Spre sfârșitul raportului său, Schaefer oferă câteva recomandări de politică pentru guvernul SUA, care includ următoarele.

Congresul ar trebui să-și folosească puterea de poșetă pentru a se opune Pactului ONU pentru viitor. Congresul nu este legat de declarațiile politice făcute de Președinte. „Aceasta include angajamente pentru finanțarea schimbărilor climatice, cum ar fi Acordul de la Paris, și obligații și angajamente în cadrul Obiectivelor de dezvoltare durabilă și a țintelor de asistență pentru dezvoltare, cum ar fi 0,7% din venitul național brut pe care ONU l-ar fi alocat țărilor dezvoltate asistenței oficiale pentru dezvoltare. ”, a spus Schaefer.

SUA nu ar trebui să sprijine sau să participe la organismele viciate ale ONU pentru drepturile omului. Mecanismele ONU pentru drepturile omului sunt influențate de o majoritate de membri care nu sunt liberi nici din punct de vedere politic, nici economic, ceea ce duce la acțiuni disproporționate împotriva Israelului și la numirea unor persoane care reprezintă regimuri represive cu rezultate discutabile în domeniul drepturilor omului.

Concluzie

Căderea din grație a ONU a fost abruptă, a spus Schaefer. El a continuat: